ILINCA VANDICI A CONFIRMAT DIVORȚUL
Ilinca Vandici și Andrei Neacșu au divorțat, anunțul fiind făcut chiar de vedeta TV, după ce CANCAN.RO a scos la iveală noua relație a fostului ei soț. Cunoscuta prezentatoare de televiziune și tatăl copilului ei sunt „liberi de contract”, după o căsnicie frumoasă în urma căreia s-a născut Zian. Lucrurile n-au fost să fie, iar neînțelegerile și-au făcut apariția în povestea lor de iubire, despărțirea fiind, în cele din urmă, inevitabilă. După ce s-a aflat că cei doi nu mai locuiesc împreună, moderatoarea de la Bravo, ai stil ne dezvăluia că ea și Andrei trec printr-o perioadă dificilă. Cei doi au încercat să-și salveze relația, însă totul a fost în zadar.
avocat online,
avocat online gratuit,
consultații cu avocat online,
consultații cu avocat online gratuite,
avocat online pentru accidente de mașină,
avocat online pentru divorț,
avocat online pentru proprietate,
avocat online pentru daune corporale,
avocat online pentru imigrare,
avocat online pentru taxe,
avocat online pentru afaceri,
avocat online pentru familie,
avocat online pentru criminalitate,
avocat online pentru litigii,
avocat online pentru contracte,
avocat online pentru proprietate intelectuală,
avocat online pentru munca de teren,
avocat online pentru protecția consumatorului,
avocat online pentru medii,
avocat online pentru drepturi civile,
avocat online pentru educație,
avocat online pentru asistență medicală,
avocat online pentru veterani,
avocat online pentru bătrâni,
avocat online pentru persoane cu dizabilități,
avocat online pentru persoane LGBT,
avocat online pentru femei,
avocat online pentru minorități,
avocat online pentru oameni de culoare,
avocat online pentru oameni de toate rasele,
Contract social incheiat de candidatii la alegerile din 2024
Orice candidat trebuie sa semneze acest contract!
Istoric
Teoria contractului social a cunoscut o largă răspândire începând cu secolele XVII-XVIII prin intermediul operelor lui Hobbes, Locke și Rousseau. Condiția intrării în contractul bazat pe înțelegerile voluntare și reciproce între cetățeni raționali este ca aceștia să fie capi de familie. Părțile contractuale sunt socotite raționale și egale, dar în toate cazurile, contractanți sunt socotiți numai bărbații. Existau excluderi de gen, de rasă, de clasă. Doar bărbații înstăriți de rasă albă erau considerați membri deplini ai societății civile și aveau putere contractuală.
„Acest contract ilustreaza modul si momentul in care autoritatea politica ia fiinta. Rezultatul sau este o fiinta morala, un „corp colectiv”. Pentru Rousseau, ceea ce rezulta in urma pactului de asociere nu este o comunitate, un popor concret, ci o entitate legala si metafizica: Suveranul. Despre contractul social nu este o carte in care fiecare demagog nationalist are dreptul sa citesca dreptul factiunii populare de a exercita o autoritate dupa bunul plac. […]
Luigi Taparelli a contrazis teoria contractului social, în locul căreia a propus alternativa dreptății sociale. Taparelli a preconizat împărțirea puterii și resurselor nu în numele fictivei „voințe generale” (volonté générale), ci în conformitate cu dreptatea.
O primă critică feministă la adresa teoriei contractualiste androcentrice a fost formulată în lucrarea A Vindication of The Rights of Women, scrisă de M. Wollstonecraft. Carole Pateman a fost teoreticiana care a formulat cea mai semnificativă critică la adresa construcțiilor clasice ale contractualismului, cu insistență asupra excluderii femeilor ca părți ale contractului.
În secolul al XX-lea contractualismul s-a revigorat sub influența lucrării lui John Rawls A Theory of Justice. O dată cu această revenire criticle feministe au vizat problema dreptății de gen în viața privată (Susan Moller Okin, Justice, Gender and the Family).
Intrebarea finala pe care o ridic in legatura cu teoria din Despre contractul social priveste valoarea sa de exemplu.
Ce se intampla in 2024?
Cand minciunile politicienilor sunt la ordinea zilei incheierea unui contract social este mai actuala ca oricand
S-a spus uneori că, la fel ca starea de natură, contractul social este o ficțiune. Afirmația este valabilă într-un singur sens: nici starea de natură, nici contractul social nu sînt realități istorice. Cu toate acestea, nu sînt simple ficțiuni, ci concepte de construcție politică, la fel ca și pluralismul sau separația puterilor. Dincolo de înfățișările diferite, chiar contradictorii, pe care le are contractul social în filosofia politică și în teoria dreptului public, din acestea s-a desprins o rezultantă care este unul dintre fundamentele democrației constituționale, înțeleasă ca edificare instituțională și procedură politică de apărare a libertății și a demnității persoanei împotriva abuzurilor autorităților publice și ale altor structuri colective de putere.
Ideea de contract social nu ar fi fost posibilă în absența ideii de contract civil, care, deși este mai veche decît dreptul roman, are totuși o haină juridică, croită în mod desăvîrșit doar în cadrul acestui sistem de drept, creat în urmă cu două milenii, dar de care beneficiem și astăzi. Cele două idei nu se confundă. Reducerea ideii de contract social la ideea de contract civil explică de ce, de multe ori, se neagă însăși ideea de contract social. Într-adevăr, orice contract civil presupune o identitate clară pentru părțile care îl încheie, oricît de mare ar fi numărul acestora. Contractul social nu numai că nu se încheie între părți determinate, dar include în sfera sa conceptuală chiar și pe cei care i se opun, ceea ce este incompatibil cu ideea de contract civil. Altfel spus, ideea de contract social presupune o legătură între membrii comunității în cadrul căreia se constituie statul, dar această legătură este diferită de aceea care se stabilește între părțile unui contract civil. În plus, ca idee fondatoare, contractul social se încheie între membrii unei comunități, ai unei națiuni, iar nu între aceștia și stat. Statul și structurile sale, în concepția democrației constituționale, nu sînt părți în contractul social, ci se constituie pe temeiul acestuia. Este adevărat însă că între membrii comunității – între care se leagă, în mod conceptual, contractul social – și autoritățile publice constituite pe acest temei există tot o legătură contractuală, dar diferită de contractul social.
Aveti un model:
Astazi…………. se incheie prezentul contract social in baza art.1166 Cod Civil,art.1350 Cod Civil si Legea 115/2015 intre:
Alegatorul: Nume,Prenume ………………………………………. cu adresa …………………………………………………………………………………….. numit in continuare ALEGATOR
Si
Candidatul: Nume,Prenume……………………………………………………. cu adresa………………………………………………………………………………………………………………………………………… la functia …………………………………. la alegerile din 2024 ,numit in continuare CANDIDAT
Avand ca obiect: Indeplinirea intocmai a promisiunilor/obligatiilor prezentate public inainte si in timpul campaniei electorale de catre CANDIDAT. Prin promisiuni/obligatii intelegem si programul politic prezentat public.
Contractul social se incheie pe o durata de 4 ani,respectiv 5 ani pentru candidatii la presedintie
In caz de neindeplinire/indeplinire defectuoasa/indeplinire partiala a obiectului acestui contract social CANDIDATUL va plati dupa expirarea termenului de 4 ani,respectiv 5 ani,catre statul roman toate salariile/redeventele/beneficiile insusite in baza functiei publice in care a fost numit! De-asemenea , in caz de neindeplinire/indeplinire defectuoasa/indeplinire partiala a obiectului acestui contract social CANDIDATUL nu se va mai putea afisa in spatiul public pe o durata de 4 ani de la expirarea termenului acestui contract si nu va putea face parte din niciun partid politic pe o durata de 4 ani.
In baza art.1533 Codul Civil obligatiile sus-mentionate reprezinta pact comisoriu de ultim grad pentru producerea efectelor nefiind nevoie de sesizarea instantei de judecata. Se poate sesiza instanta de judecata doar cu o actiune in constatare a drepturilor sus-mentionate incalcate in baza art.35 CPC.
Semnatura
ALEGATOR CANDIDAT
Prezentul contract a fost redactat de COLTUC MARIUS VICENTIU #euiesinstrada #nurenuntlacash
Cum se vor „imparti” copiii dupa legea 123/2004 si 272/2004
Redactat de Asociatia tatilor din Romania tatal.ro prin avocat Coltuc Marius Vicentiu #coltuc #avocat #copii #noualege
https://tatal.ro/
https://fb.watch/s2Rvv6wxPn/
ATENTIE: MASURILE SE APLICA SI LA PROCESELE PENDINTE!
Masuri cu impact general, care vor viza toate litigiile in care instanta de judecata dispune masuri cu privire la minori:
– Se reglementeaza faptul ca, ori de cate ori instanta procedeaza la audierea minorilor, iar acestia nu au implinit varsta de 14 ani, la intrevederea dintre judecator si minor va participa un psiholog din partea Directiilor de Asistenta Sociala si Protectia Copilului;
– Se reglementeaza ca audierea minorilor va avea loc doar dupa administrarea probelor din dosar, astfel incat instanta de judecata sa cunoasca toate lucrarile dosarului inainte de a discuta cu minorii;
– Se reglementeaza principiul mentinerii impreuna a fratilor, principiu extrem de util si in mod evident in interesul minorilor, insa existent in prezent in legislatie doar in cazul masurii plasamentului;
– Se reglementeaza faptul ca timpul maxim de solutionare al oricarui dosar de ordonanta presedintiala in care instanta dispune masuri cu privire la minori va fi de maxim 45 de zile de la data introducerii cererii de chemare in judecata;
– Se reglementeaza caracterul de expertiza judiciara a evaluarii psihologice care poate fi dispus a se intocmi in dosare privitoare la minori si sunt detaliate limitele drepturilor partilor dosarului referitoare la un astfel de raport, limite inerente si dictate de specificul acestui tip particular de expertiza; se stabileste, de asemenea, faptul ca astfel de expertize vor trebui finalizate in termen de cel mult 45 de zile de la momentul la care au fost dispuse.
Masuri care vizeaza modalitatea de exercitare a autoritatii parintesti:
In plus fata de reglementera actuala, se stabileste faptul ca exercitiul exclusiv al autoritatii parintesti va putea fi dispus de instanta de judecata si atunci cand se constata orice imposibilitate obiectiva a parintilor de a colabora in ceea ce priveste luarea in comun a deciziilor privitoare la copii, precum si atunci cand unul dintre parinti se face responsabil de incalcarea repetata sau severa a autoritatii parintesti a celuilalt parinte.
Masuri care vizeaza modalitatea de stabilire a legaturilor personale dintre minor si parintele cu care acesta nu locuieste:
In plus fata de reglementarea actuala, se stabileste posibilitatea instantei de judecata de a dispune un program de relatii personale in favoarea parintelui cu care copilul nu locuieste care sa cuprinda perioade de pana la 7 zile consecutive intr-un interval de 14 zile pentru toate perioadele de peste an in care copilul de varsta scolara nu se afla in vacantele specifice, precum si criteriile pe care instanta le va avea in vedere in acest sens.
Masuri care vizeaza modalitatea de stabilire a contributiei parintilor la cheltuielile de crestere si educare ale copilului:
Se reglementeaza faptul ca parintele obligat la executarea in bani a unei pensii de intretinere nu va achita pensia pentru perioadele de timp mai lungi de 7 zile consecutive in care copilul se afla in ingrijirea sa directa ca urmare a aplicarii programului de relatii personale stabilit.
Instrainarea parinteasca:
Instrainarea parinteasca este generic definita in literatura de specialitate ca fiind acea situatie in care unul dintre parinti incearca fara justificare obstructionarea si/sau distrugerea relatiei copilului cu celalalt parinte, de cele mai multe ori pe fondul unui conflict judiciar existent sau anticipat. Verificarea existentei unei astfel de situatii se bazeaza pe o analiza a comportamentului copilului in raport de parintele instrainat si pe verificarea existentei unei justificari obiective a acestui comportament.
Efectele unei astfel de situatii asupra adultilor care in copilarie au fost supusi unui proces de instrinare parinteasca sunt consierate a fi incredere si stima de sine redusa, sanse ridicate pentru depresie, abuz de alcool si/sau droguri, rata ridicata a divortialitatii, precum si indepartare (absenta voluntara din procesul de crestere) de proprii copii – toate acestea, prin comparatie cu persoane ai caror parinti au divortat in copilarie si care, spre deosebire de media populatiei, se afla oricum in categorii de risc mai ridicat fata de media populatiei pentru elementele mentionate.
Asadar, atat din punct de vedere legal, cat si din punct de vedere moral, instrainarea parinteasca incalca majoritatea drepturilor recunoscute ale copilului pentru ca produce o trauma severa, cu consecinta imposibilitatii unei dezvoltari normale la maturitate.
Prezenta lege va realiza modificari asupra Legii nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului in legatura cu:
a) Definirea juridica a instrinarii parintesti
Instrainarea parinteasca este definita ca fiind o forma a violentei psihologice prin care unul dintre parinti, in mod intentionat, urmarit sau asumat si apropriat, genereaza sau accepta si foloseste o situatie in care copilul ajunge sa manifeste retinere sau ostilitate nejustificate sau disproportionate fata de celalalt parinte.
Definitia include faptul ca instrainarea parinteasca este „o forma de violenta psihologica”, chestiune care este recunoscuta ca atare in literatura de specialitate.
De asemenea, definita include modalitatea prin care instrainarea parinteasca se poate produce:
– Intotdeauna comportamentul parintelui responsabil – parintele care instraineaza – trebuie sa fie unul intentionat; instrainarea din culpa (neintentionata) nu poate fi rezonabil admisa ca institutie juridica, pentru ca, daca ar fi admisa, instrinarea parinteasca s-ar putea aplica in teorie in absolut toate situatiile in care relatia unuia dintre parinti cu celalalt copil ar fi sub- optima, fara luarea in calcul a niciuni alt criteriu;
– Este data o calificare specifica intentiei pentru a insemna atat scopul “urmarit” si “generat” – adica situatia in care parintele care instrineaza isi stabileste de la inceput obiectivul de instrainare si il pune in aplicare – precum si scopul “asumat si apropriať” si mai apoi „folosit”- adica situatia in care parintele care instrineaza profita cu buna-stiinta de o situatie pe care initial nu el a generat-o, dar pe care decide sa o exploateze pentru realizarea instrainarii.
Totodata, definitia include si efectele imediate necesar a fi produse, respectiv se stabileste ca minorul trebuie sa manifeste “retinere sau ostilitate”.
Retinerea reprezinta infranarea sentimentelor naturale de afectiune pe care copilul le simte fata de parintele instrainat, precum si infranarea dorintelor sale de a petrece timp alaturi de acesta, de a comunica cu el, s.a.m.d. Ostilitatea reprezinta manifestarea unor sentimente de dispret si/sau dusmanie fata de parintele instrainat.
De asemenea, se stabileste faptul ca retinerea sau ostilitatea trebuie sa fie „disproportionate” sau „nejustificate”. Disproportionalitatea acopera situatiile in care retinerea sau ostilitatea se manifesta in legatura cu un comportament sau o serie de comportamente sub-optime ale parintelui instrainat care au afectat intr-un fel sau altul relatia parinte-copil, insa nu intr-o masura atat de severa pe cat ar sugera-o reactiile copilului. Nejustificarea acopera situatiile in care nu exista niciun fel de comportament al parintelui instrainat care ar putea explica, macar in parte, reactiile copilului la adresa acestuia.
Disproportionalitatea si lipsa de justificare au si rolul de a delimita instrainarea parinteasca de alte situatii recunoscute in literatura de specialitate psihologica, in special indepartarea emotionala care poate sa apara in relatia parinte-copil din culpa parintelui, precum si situatiile judiciare in care un parinte care se face responsabil de un abuz propriu asupra copilului clameaza existenta unei situatii de instrainare parinteasca pentru a scuza/explica retinerea sau ostilitatea copilului fata de propria persoana.
b) Stabilirea modalitatilor in care o astfel de situatie poate fi constatata
Instrainarea parinteasca poate fi constatata excluisv de catre o instanta de judecata, printr-un petit specific in cadrul oricarei actiuni privitoare la raporturile parinti-copii. Calitate procesuala activa vor avea parintii, procurorul si Directiile de Asistenta Sociala si Protectia Copilului.
c) Efectele juridice ale constatarii unei situatii de instrainare parinteasca:
Existenta unei situatii de instrainare parinteasca este stabilit a reprezenta un criteriu de avut in vedere: in cadrul analizei generale a interesului superior al copilului; in cadrul stabilirii exercitarii exclusive a autoritatii parintesti; in cadrul stabilirii locuintei copilului la domiciliul unuia dintre parintii sai; in cadrul modalitatii de stabilire a relatiilor personale ale copilului cu parintele la care nu locuieste.
d) Solutiile pe care instanta de judecata le poate pronunta:
Instrainarea parinteasca creeaza prezumtia simpla ca este in interesul superior al copilului ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata exclusiv de catre parintele instrainat, ca efect al violentei psihologice la care parintele care instraineaza l-a supus prin ipoteza pe copil.
Redactat de Asociatia tatilor din Romania tatal.ro prin avocat Coltuc Marius Vicentiu 0745150894
https://tatal.ro/
Sursa:
Legea nr. 123/2024 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului